- OL a fost retrogradată pentru datorii de 175 de milioane de euro. Cum, nicio insolvență, nimic? Niciun administrator judiciar sau special?
Olympique Lyon a fost retrogradată pentru o datorie de 175 de milioane de euro. Suma inițială a fost de 505 milioane, dar reducerea substanțială a debitului nu i-a impresionat pe judecători.
Decizia dictată de DNCG (Direcția Națională de Control și Gestiune) întărește hotărârea din noiembrie trecut a aceluiași organism (retrogradare provizorie), dar nu este definitivă, fostul club campion al Franței în 7 ediții consecutive având și calea apelului.
Declinul a început de la construirea stadionului. Din bani proprii!
Cum a ajuns recenta adversară a FCSB într-o astfel de gaură financiară nu își explică acum nici fostul președinte Michel Aulas, om aflat în fruntea lui OL timp de 36 de ani (1987-2023).
Nu își explică sau nu vrea să o facă acum, la nici doi ani de la vânzarea majorității acțiunilor către omul de afaceri american John Textor. Cert este că la finalul sezonului 2007-2008, ultimul de succes, Lyon era cotat de Forbes ca al 13-lea club ca valoare de piață din lume, fiind evaluat la vremea respectivă la 368 de milioane de euro.
Paradoxal, exact de atunci a început declinul. Investiția în construirea noului stadion, văzută ca parte a dezvoltării s-a dovedit germenele problemelor financiare. Ce să vezi, nu statul francez a finanțat lucrările, prin vreo Companie Națională de Investiții a lor!


Paralela
De aceea ar trebui să ne intereseze situația lui OL mai mult decât o știre oarecare din fotbalul internațional. Pentru că nu poți să nu faci paralela cu ce se întâmplă pe la noi.
În timp ce una dintre echipele de mare tradiție din Hexagon este trimisă în liga secundă pentru datorii, în România fotbalistică se clocește o lege care ar permite cluburilor de drept public, inclusiv departamentale, să activeze cu statut profesionist în prima ligă.
În vreme ce România se străduie să adopte măsuri de reducere drastică a cheltuielilor bugetare, lumea fotbalului, ba chiar a sportului în general, trăiește decuplată într-o bulă de confort surdă la criza uriașei datorii publice a finanțelor țării.
Vâslele, bucătarii și ospătarii
Dă-o-ncolo de țară! Agenția Națională pentru Sport mai avea puțin și premia și vâslele, nu doar bucătarii și ospătarii, pentru medaliile de la Jocurile Olimpice de la Paris.
Iar Elisabeta Lipă, cea care în calitate de șefă a ANS și a Federației de Canotaj împărțea cele 1,7 milioane de euro, consideră o glumă că a fost reclamată la DNA. Și condimentează intervenția amintindu-ne proverbul cu fapta bună care nu rămâne nepedepsită.
Morală!?
Revenim la fotbal și nu putem să nu marcăm ieșirea din insolvență a lui Dinamo. Aceasta a provocat sărbătoarea firească a suporterilor care contribuiseră la supraviețuirea echipei, dar a născut și niște mari semne de întrebare despre felul în care sunt aplicate prevederile legii insolvenței.
Că dacă normativul respectiv servește doar la stingerea unor creanțe la creditorii mai colțoși, dar în virtutea cărora mulți păgubiți rămân cu buza umflată, cazul jucătorilor cu salarii neplătite, nu e în regulă din niciun punct de vedere. Nici legal, nici moral. Dă-o-ncolo și de morală!
Tarlaua lu’ Gentea
Că sportul e tarla autonomă de pe câmpia patriei o arată reacția primarului de Pitești, pesedistul Cristian Gentea, referitoare la posibila suspendare a construcției noilor stadioane. Printre care și cel din urbea domnului Gentea.
„Dacă îndrăznește vreunul să amâne lucrările, îi asigur pe toți, indiferent de partid, că nu vor mai obține voturi în Pitești!”.
Deci domnul primar care se consideră de fapt stăpânul orașului și chiar al județului, pretinde că are control total asupra voturilor. Interesant. Nu vi se pare că dl. Gentea ar trebui să explice „organelor” cum urmează să-și pună planul în aplicare.
Cine dă tonul la cântec?
Povestea lui Olympique Lyon ar putea fi povestea oricărui club de fotbal din România finanțat din bani privați. Ar putea, dar nu e. În România și dacă ești club privat cu datorii mari nu ești retrogradat. În cel mai rău caz, intri în insolvență. Iar aici nu vorbim doar de cazul Dinamo.
Putem să ne aducem aminte de CFR. Sau mai nou de Hermannstadt. Ori de Petrolul și de Poli iași aflate în concordat financiar, o variantă soft de insolvență. De aceea cel mai bine este totuși să fii finanțat de o primărie și de un consiliu județean.
Zic unii mai revoluționari, cum ar fi primarul Constantin Toma de la Buzău, că asta trebuie să înceteze. Cine dă tonul la cântec, Clujul de exemplu? Că tot bate Untold la ușă!