- Mircea Lucescu (79 de ani) spune că nu are nicio problemă să recunoască în fața jucătorilor săi atunci când greșește.
- La podcastul Top Level, realizat de Cătălin Țepelin și Dan Udrea, selecționerul explică de ce nu-l mai afectează criticile, dar mărturisește că-l deranjează invidia.
Mircea Lucescu e de peste 60 de ani în fotbal și a învățat, după o carieră de succes ca jucător și ca antrenor, să facă față criticilor și să comunice bine cu fotbaliștii pe care îi pregătește.
Mircea Lucescu: „Mă deranjează invidia”
Vă deranjează când sunteți criticat, vă afectează ce apare în spațiul public?
Și ce să fac? Nu pot să spun că mă mai afectează. Sunt așa, nemulțumit, pentru că îmi dau seama că sunt oameni care își spun părerea fără să cunoască ce se întâmplă cu adevărat. Mă deranjează răutățile. Mă deranjează invidia, care este ceva teribil. Mă deranjează când văd că unul nu este destul de corect în aprecieri, că e foarte ușor să dai telefon și să-l întrebi. Și eu explic de fiecare dată.
Asta este forța mea în relațiile cu jucători, că explic absolut tot ce fac. Argumentez absolut tot. Dacă e unul care are argumente mai importante sau mai corecte, atunci eu le accept. Eu sunt dintre cei care le spun jucătorilor „vă rog să mă scuzați, eu sunt de vină”. E acea smerenie de care vorbea Bearzot. Pe mine nu critica mă omoare, ci autocritica. Asta mă distruge. Când încep să analizez foarte clar.
Citez din dumneavoastră acum: „Nicio mare echipă nu se poate construi doar pe un cor de laude”.
Dar eu sunt de acord cu asta! E important că din toate astea să existe o emulație, un progres. Până la urmă, din toate confruntările astea trebuie să ajungem la ceva foarte bun.
Dar progresul nu se poate naște dintr-un cor de aplauze.
Dar eu nici nu-mi doresc lucrul ăsta. Critica trebuie să facă parte din meseria noastră. Eu am mai spus și după aia am fost criticat: dacă eu, la 80 de ani, la experiența pe care am acumulat-o, la performanțele pe care le-am avut, dacă eu nu pot să vă critic... Eu vă laud, eu vă dau sfaturi. Dacă voi nu le acceptați, atunci eu n-am ce să caut aici!
Dincolo de obiectivul pe termen lung, dumneavoastră sunteți omul care a insistat pe ideea că un antrenor este egal cu ultimul său rezultat. Am început cu stângul cu Bosnia, de aici unele critici…
Nu e adevărat. Eu m-am referit că opinia publică gândește așa față de ultimul rezultat. Nu m-am referit că… Vedeți, și aici e o interpretare greșită. Nu m-am referit că ultimul rezultat dă valoarea jucătorilor. Nu, e vorba de opinia publică. Opinia publică este extrem de emoțională.