- Într-un dialog exclusiv cu GOLAZO.ro, Gabi Balint nu se dezice de Steaua, iubirea de o viață, deși știe că suporterii mai tineri ai FCSB-ului îl înjură.
- El susține că fotbalistul român poate da mai mult și vorbește despre lucruri incomode cum ar fi seriozitatea, curajul și pasiunea.
- Balint tânjește din copilărie după viața de țăran și e trist că pomii lui fructiferi au suferit din cauza gerului târziu.
Gabi Balint este cumva surprins că îl caut pentru un interviu. Colegii de emisiune nu își iau interviuri. Dar de ce nu? Balint este un om interesant și atunci când vorbește despre fotbal, și atunci când nu vorbește despre fotbal.
Nu toți marii fotbaliști au ceva de spus dincolo de fotbal. El are. Suntem după meciurile naționalei cu Austria și cu Cipru, între timp au jucat și cei de la U21 la Euro.
Apelăm la tranziția pozitivă ca să trecem peste subiectul comun numit insuficiența cardiacă. Cu medicație corespunzătoare și regim adecvat treci înot și Amazonul.
Balint e liniștit acasă la el, la Bistrița, poate prea liniștit. “Știi, chiar mă miram. Până la tine nu m-a mai căutat nimeni în ultima vreme să îmi ceară părerea. Dar mă simt bine și așa”.
Posibil, dar datoria noastră este să nu îl lăsăm liniștit. El nu este o piesă de muzeu pe care o tot muți mai în spatele vitrinei. Gabi are lucruri de spus. Are ochi la fotbal și ureche pentru muzică, cealaltă mare pasiune a lui. Pentru că este sincer, și-a atras antipatii. Pentru că are și umor, și-a atras dușmănii.
Te documentezi, cercetezi statisticile. Simți că ai agresa tastatura când vezi că Gavril Pele Balint are doar 34 de selecții la echipa națională. Poftim? George Pușcaș are 46, Denis Alibec, 45.
Autorul celui de-al doilea gol din penalty din finala de la Sevilla, cel decisiv, marcatorul a două goluri în poarta Danemarcei la meciul crucial pentru calificarea la Mondialul din 1990, acolo unde a înscris în poarta Argentinei, la acel memorabil 1-1, are mai puține selecții și decât un anume Răzvan Cociș!
Gabi nu intră însă în astfel de discuții. Doar îți amintește că el s-a retras la 30 de ani, când i-a cedat genunchiul.
Capitolul echipa națională, Gabi. După ultimele două jocuri, cu Austria și cu Cipru, ți-ai format o părere. Adaug aici și meciul pierdut acasă cu Bosnia. Așadar, care ar fi concluziile?
Păi, nu arătăm prea bine, dar arătăm cam care e de fapt nivelul nostru. Întotdeauna avem iluzii la început de campanie, că o să facem și o să dregem, dar până la urmă vedem cât e de greu să ne ridicăm la nivelul echipelor favorite în grupă.
Fotbalistul român și luna iunie
Adică Austria. Dar Bosnia?
Meciul cu Bosnia a contat foarte mult, fiind și primul din grupă. Întotdeauna când pleci într-o campanie nouă importanța primului meci e decisivă. Pentru încredere, pentru curajul cu care apoi abordezi alte meciuri. Faptul că am pierdut acasă s-a răsfrânt și asupra jocului cu Austria.
Se putea mai mult la Viena?
Sincer, nu-mi făceam prea multe iluzii cu Austria, chiar dacă era una dintre echipele preferate de noi dintre ceilalți capi de serie. Totuși, există o diferență de valoare între noi și austrieci. Dar e ceva ce nu mi-a plăcut în analiza acestui meci.
Ce anume?
Am ascultat părerea multor specialiști, dar din ce am remarcat eu niciunul nu a spus un lucru. Faptul că am disputat partida în iunie, lună care mai mult decât altora nu este prielnică fotbalistului român. Căruia îi stă capul mai ales la un viitor transfer și la vacanță. De unde și lipsa de concentrare vizibilă la Viena, iar mai apoi în repriza a doua a meciului cu Cipru.
Atitudinea greșită cu Cipru
Ești de părere că trebuia să înscriem de mai multe ori?
Jucam de parcă era cea mai mare echipă contra unei echipe mici. În loc să marcăm goluri, care adică vor conta în caz de egalitate de puncte, noi ne-am distrat și am jucat de parcă eram pisica cu șoarecele.
Totuși, ce nu merge? De ce arătăm așa? De ce suntem redutabili doar în fața unor formații modeste, cum este Cipru, locul 129 în ierarhia FIFA?
E obligatoriu să înțelegem valoarea pe care o avem. Sunt echipe cu care putem avea posesie și pe care le putem domina și există echipe cu care abordarea trebuie să fie alta. La națională nu ai timp să creezi automatisme și atunci e important cum pregătești meciul din punct de vedere tactic. Și cum răspund jucătorii la ce ai pregătit. Adaugă la asta accidentații și oamenii care nu evoluează sau evoluează puțin la cluburile lor. Și vom avea o imagine mai clară.
Abordarea, nu sistemul
Ți se pare că de fapt nu este o problemă de selecție sau de sistem propus de antrenor, ci de lipsă de valoare a ultimelor generații?
Din păcate nu avem o arie mare de selecție, astfel încât să îi înlocuim repede pe cei care au jucat bine la Campionatul European. Ați observat că Mircea Lucescu s-a bazat pe nucleul de atunci și a apelat la schimbări doar când a fost nevoit din cauza indisponibilităților. Sau a suspendărilor.
Și atunci?
Astăzi, mai mult decât sistemul contează abordarea unui meci. Dacă ai observat, astăzi echipele joacă avansat, chiar pe fază defensivă fac pressing în terenul advers, încercând să câștige acolo mingea. Pe noi în schimb, ne înghesuie adversarul în treimea proprie, acolo unde de multe ori facem greșeli. Plus că nu avem prea mulți jucători de contraatac, să profităm când recuperăm mingea.
Deci, atât putem?
Eu cred că trebuie schimbate puțin abordarea și mentalitatea jucătorilor. Trebuie lucrat la capitolul încredere, fiindcă putem ceva mai mult decât arătăm. Dacă intri cu frică în meci, nu are cum să-ți iasă ceva bun.
A câta e naționala în prioritățile jucătorilor?
Ce nu au aceste generații care au venit după a voastră și aceea a lui Mutu și Chivu? Este cumva și o carență educațională, dincolo de formarea ca fotbalist?
E greu să tot comparăm generațiile, vorbim de alte timpuri. Acum sunt foarte multe lucruri care fură atenția jucătorilor. Există o lipsă de concentrare fiindcă atenția le este distrasă de altele decât fotbalul. Și ar mai fi ceva.
Ce?
Pe vremea noastră, cea mai importantă echipă era echipa națională. Deci nu Steaua, nu Dinamo, nu Craiova. Echipa națională era cea la care voiai să ajungi. Eh, astăzi nu mai e așa, fiecare jucător își dorește mai întâi să prindă un contract la o echipă bună din străinătate, să câștige bani, să își asigure viitorul. Asta nu e de acuzat.
Dar dăunează relației cu naționala.
Pentru noi, viitorul era echipa națională, nu se punea problema unui transfer afară decât dacă fugeai din țară. Acum, am impresia că sunt unii care nu își mai doresc atât de tare să vină la națională. Sau se simt incomod când ajung, pentru că știu că sunt criticați pentru rezultatele proaste. Poate greșesc.
Să nu ne facem iluzii cu barajul
Îți propun un scenariu. Nu ne clasăm nici pe locul 1, nici pe locul 2 în grupa preliminară și suntem în situația să jucăm baraj. Una dintre posibilele adversare, chiar probabilă fiindcă nu suntem cap de serie, ar fi Italia. Ce șanse ne atribui?
Chiar dacă Italia traversează un moment prost, dacă jucăm baraj cu ea ne va fi foarte greu. În primul rând pentru că jucăm un singur meci și îl disputăm în deplasare. E complicat s-o bați pe Italia acasă chiar și în momentul acesta. La cum arătăm noi, nici cu Turcia nu ne-ar fi mult mai ușor. Tot în deplasare, un singur meci.
Pregătește-i să poată!
Despre antrenorii care formează tinerii fotbaliști ce părere ai? Dar despre antrenorii consacrați? Ți se pare că sunt la curent cu noile tendințe ale profesiei?
Asta e problema antrenorilor. Din punctul meu de vedere, suferim în primul rând la cei de la copii și juniori. Categoric sunt puțin pregătiți la nivelul actual. E ca la școală, cu cei mari lucrezi mai ușor. De-aia contează abecedarul pe care îl înveți în primele clase cu învățătorul. Din păcate, azi se pune accent prea mare pe tactică și prea puțin pe dezvoltarea tehnică și fizică a tinerilor jucători.
Unde se greșește de fapt?
Antrenorul trebuie să fie la curent cu tendințele actuale. Antrenorul spune că nu reușește să facă pressing tot meciul fiindcă jucătorul nu duce fizic. Pregătește-i să poată! Asta dacă vrei să fii echipă mare, să fii mereu în terenul adversarului. Iar noi spunem că jocul nostru static e joc în zonă și că fiecare jucător își respectă zona. Nu e așa, trebuie să fie mișcare tot timpul, trebuie dinamică tot timpul.
Consideri că jucătorii dau totul pe teren atunci când evoluează pentru România? Fotbalistic și la nivelul concentrării, vreau să spun.
Păi, asta spuneam și mai devreme. Eu cred că ei vor să dea totul când intră pe teren, dar totul înseamnă și din punct de vedere al mentalității, al concentrării. Când intri într-un meci determinat și concentrat, bine pregătit fizic, nu ai cum să nu reușești.
Apropo de implicare și dăruire, am impresia că forța grupului era alta cu Edi pe bancă. Tu ce părere ai?
Forța grupului de care amintești a fost la nivel maxim la Euro pentru că au fost stimulați și de competiția în sine, care era una de vârf. Ești văzut de toată lumea, vrei să fii cel mai bun, ai nevoie de rezultate ca să fii remarcat.
Posesia, un vis?
Este fotbalistul român apt pentru ce vrea Lucescu? Adică să dicteze ritmul jocului și să devenim o echipă de posesie?
În anii ‘80, România era o echipă de posesie, care încerca să dicteze ritmul indiferent de numele adversarului. Apoi, după 1990, trecând mai ales prin Mondialul din America ‘94, ne-am transformat într-o echipă de contraatac, una care se apăra foarte bine. Cu jucători tehnici și rapizi pentru jocul acesta pe contre.
Exact asta întrebam, are Mircea Lucescu materialul uman necesar unei astfel de schimbări?
Cu echipele care au o valoare mai ridicată ne va fi foarte greu să ne impunem un asemenea joc. Lucescu nu are nici timp la dispoziție, nici lideri în echipă care să îl ajute în această încercare. Dar este un tehnician cu experiență, poate va reuși.
Treaba lui Drăguș e să dea goluri
Numește 3 jucători care îți plac constant la națională. Numește-i și pe cei care nu îți plac.
Sunt două întrebări la care mi-e greu să răspund. Tu vrei să fi fost și constanți, nu doar să îmi fi plăcut la un moment dat. Aș zice de portari, mai întâi Niță, acum Horațiu Moldovan. Amândoi au fost constant buni. Rațiu a avut meciuri bune, dar acum parcă e într-o scădere. Burcă și Mihai Popescu au greșeli. Nu multe, dar importante.
Și în față?
De la Stanciu, căpitanul echipei, avem mereu pretenții. Câteodată dă și el rateuri. Drăguș a fost șters cu Austria, a revenit cu Cipru. Sunt de acord, se bate, dar treaba lui este să dea goluri. Îți repet, sunt două întrebări la care prefer să nu răspund categoric.
Louis Munteanu să învețe să bată penaltyuri!
Cum vezi situația lui Louis Munteanu, care a fost declarat accidentat înainte de Austria și apoi trimis să joace la tineret?
Din capul locului, Louis Munteanu era sortit naționalei de tineret. Nu cred că Mircea Lucescu se baza pe el, fiind și conservator. Selecționerul a avut încredere în atacanții pe care i-a preluat de la Iordănescu, cei care au dus campania Euro și turneul final.
E posibil să nu îl placă Lucescu? Fiindcă dincolo de declarații politicoase mie așa mi se pare.
Nu cred că nu îl place, pur și simplu a avut încredere mai mare în ceilalți atacanți pe care s-a bazat până acum. L-am văzut pe Louis Munteanu cu Italia la U21, nu și-a creat ocazii de gol, a mai ratat și penalty-ul acela. Dar cu Spania a înscris un gol superb. Aici aș ai face o paranteză.
Te rog.
I-aș recomanda să învețe să bată penalty dacă vrea să mai execute în viitor. Are un procent slab de reușită. Și eu am învățat după ce am ratat 3 la rând când eram la Steaua. Apoi în Spania, la Burgos, le-am marcat pe toate, vreo 7 din câte știu.
În concluzie, merită să treacă de la tineret la echipa mare?
Louis este un marcator, simte golul. Cred că face un efort și din punct de vedere tactic. Și pentru că lucrează cu Dan Petrescu, nu se pune problema să nu fie disciplinat. La Petrescu, cine nu se subordonează e aut imediat din echipă. Clar trebuie chemat la naționala mare, a fost liderul la U21.
Înfrângeri cu Italia și Spania. O explicație?
Am avut o grupă grea, s-o recunoaștem. Din punct de vedere al dăruirii, nu li se poate reproșa nimic. S-au făcut și greșeli de interpretare. Din păcate, nu rezistăm la un ritm intens 90 de minute. Plus că a contat absența lui Daniel Pancu pe bancă. Una peste alta, participarea la Euro U21 este un eșec, măcar să învețe ceva.
Totul se rezumă la bani
De-abia s-a încheiat un sezon în liga 1, începe altul. Cum ți se pare că vor sta lucurile în ediția următoare? E posibil ca FCSB să își prelungească dominația?
La FCSB mai mult decât la alții văd că există preocupare să transfere jucători buni. Așa la prima vedere poți spune că rămân favoriți. Dar nu știi cât se vor întări și ceilalți, cum vor arăta după pregătiri. Să nu uităm că FCSB cu antrenorul lor renumit au avut și un parcurs deosebit în cupele europene. Frontul european le va influența parcursul intern, asta sigur.
Te gândești la vreo echipă care să fie revelația?
Sezonul încheiat echipa-revelație a fost Clujul lui Neluțu Sabău. În noul sezon, nu știu. Sunt însă curios cum vor arăta CFR, Craiova și Rapid, echipe care pe rând au avut probleme în campionatul trecut. Totul se va rezuma la bani. Nu ai bani să aduci jucători, nu poți emite pretenții.
Gabi Balint bricolează departe de București
Ce face Gabi Balint când este la Bistrița? Nu te plictisești fără agitația Bucureștiului?
Fac bine, sunt liniștit, nu mi-e dor deloc de agitația Bucureștiului. Fug de ea cât pot. Aici sunt mult mai liniștit, am ajuns la o anumită vârstă la care chiar caut lucrul ăsta. Știi prea bine că am avut și niște probleme de sănătate, le am încă, sunt un bolnav cronic. Inima, trebuie să am grijă de ea.
Jucăm în aceeași echipă, cunosc ce îmi spui. Apropo de traiul la țară, în provincie. Ești un bun gospodar? Adică ești priceput să repari, să bricolezi?
Mă descurc destul de bine. Știi cum e la țară, în fiecare zi e ceva de făcut. Uite, numai să tund iarba din livadă îmi ia vreo 4-5 ore. Din păcate pomii fructiferi sunt goi, nu fac nimic anul ăsta. A fost acel îngheț la început de primăvară și ne-a terminat pe toți.
Costumul național, handbalul și fotbalul de liga 2
Mai porți din când în când costumul național specific zonei?
Port costumul național ori de câte ori am ocazia. Mai particip din când în când la anumite întâlniri și sunt tare mândru când mă îmbrac așa. Am o întreagă garderobă cu cu cămăși și ii naționale, cu pălării cu pene.
Ai fost așa mereu?
Când eram mic aveam prieteni țărani și mă simțeam cel mai bine în compania lor. Îmi doream tot timpul să fiu și eu țăran ca ei, să am opinci, să mănânc brânză cu ceapă scoasă din grădină, mămăligă și cartofi fierți.
Sună apetisant! Te mai duci la meciurile echipei de handbal din Bistrița?
Nu am mai fost la handbal în ultimul timp, deși am locul meu de abonat în tribună. Oricum, e o plăcere de câte ori merg, este o atmosferă frumoasă, avem sala plină la fiecare meci. Echipa e destul de bună și sigur că ne dorim și noi un titlu sau un trofeu, dar e greu la nivelul ăsta.
Aveți și un buget care ar cere așa ceva.
Totuși e Bistrița, chiar dacă se investesc în echipă destui bani. În momentul ăsta am impresia că nu putem emite pretenții de Champions League sau de titlu în fața CSM-ului.
Echipa de fotbal a orașului a reușit promovarea în liga secundă. Ai mai fost solicitat să te implici în vreun fel?
Da, echipa de fotbal a promovat în sfârșit, după a treia încercare. Eu zic că a meritat, dar acum sunt curios ce se va întâmpla în liga a doua. Nu am mai fost solicitat să fac parte din conducerea echipei, asta era la începtul campionatului. Nu am putut atunci și nu cred că se mai întâmplă ceva în acest sens.
Dar ești suporterul lor?
Sunt un suporter al Gloriei atât la handbal, cât și la fotbal, cu siguranță de câte ori voi avea ocazia voi merge la meciuri. Știi, atât la handbal, cât și la fotbal avem echipe bune de junioare. O să avem și un stadion nou peste ceva vreme. Eu sunt mai de modă veche, consider că e un lucru bun că se investește în sport.
Nu voi abandona niciodată muzica!
În tinerețe aveai un hobby. Mixai muzică. Acum, când tehnologia a avansat atât de mult, o mai faci?
Mai mixez și acum câteodată. Încerc să văd unde s-a ajuns în momentul ăsta. Mai ales acum, cu inteligența artificială, îți compui foarte ușor muzica. Sunt preocupat de lucrurile astea, îmi plac, iar acum am mai mult timp. Mixez muzică pentru petrecerile în familie și nu voi renunța niciodată să ascult foarte multă muzică.
Ești pasionat și te înțeleg. Îți împărtășesc pasiunea. Dar eu nu mixez.
Eu cred că dacă nu aș fi fost fotbalist cu siguranță aș fi fost un instrumentist bun într-o formație. Iar avantajul era că puteam să fac asta toată viața, nu doar până la 30 de ani!
Știi că ți se reproșa că nu ești suficient de dedicat tocmai din cauza asta. Erai privit ca un tânăr foarte talentat, dar care își pierdea timp cu alte activități. Nu aveai o viață extrasportivă exemplară, așa se spunea în limbajul epocii.
Da, au fost momente în care într-adevăr atenția mea era distribuită și în alte părți. Și sufeream din cauza asta la fotbal. Vezi, apropo de ce îți spuneam legat de concentrarea pe fotbal. Însă eu am avut și alte preocupări fiindcă am vrut să îmi fac viața și mai frumoasă.
Mi se pare că și reușești.
În același timp, nu cred că n-am avut o viață sportivă exemplară. Că am făcut și greșeli, da, și acum poate nu le-aș repeta și poate aș avea un randament mai bun decât am avut. Fiecare etapă a vârstei vine cu bucuriile și neplăcerile ei. Sau, mai bine zis, cu greșelile ei.
Steaua forever
Știu că susții proiectul CSA Steaua. Sau Steaua, suporterii entității rivale, FCSB, spun că aceasta este denumirea, fără inițialele CSA. Cum vezi viitorul acestei echipe fără drept de promovare?
Sunt alături de Steaua și voi fi mereu. Sigur că faptul că nu poate promova mă doare. Sunt greșeli care se fac și acolo, dar n-aș vrea să vorbesc prea mult pentru că iar o să înceapă lumea să-mi spună de banii publici.
Care lume?
Suporterii mai în vârstă ai FCSB-ului, care au iubit Steaua. Nu mă refer la cei tineri care s-au atașat acum de FCSB și ne înjură pe noi ori de câte ori au ocazia pe internet. Din respectul pe care îl am pentru adevărații suporteri ai Stelei, prefer să vorbesc cât mai puțin despre acest conflict între aceste două echipe.
Unde sunt Yamalii noștri?
Suntem la capătul unui sezon spectaculos pe plan internațional. Asta dacă nu luăm în calcul Cupa Mondială a Cluburilor. Cine crezi că sunt primii doi pretendeți la Balonul de Aur?
Eu cred că Dembele va câștiga Balonul de Aur. A avut un randament foarte bun la PSG și și-a încununat evoluțiile cu cucerirea Champions League. Al doilea foarte aproape de el este categoric Lamine Yamal. Însă a avut o evoluție foarte slabă în finala Ligii Națiunilor cu Portugalia și acest fapt poate să îl coste.
Apropo de tinerii și foarte tinerii jucători care fac legea în fotbal acum. Ca Lamine Yamal. De ce la noi nu există deschidere și curaj să promovăm tinerii? De ce la noi ești considerat un copil și la 22, 23 de ani?
Pe vremea noastră promovau mulți tineri de 17, 18 ani. Din păcate acum sunt din ce în ce mai puțini. Ar trebui ca în academii să se lucreze profesionist, iar cluburile să aibă curaj și să le dea șanse jucătorilor tineri. Să îi încurajeze.
În schimb…
… Se tot aduc jucători străini, hai să le spunem maturi, care se plimbă prin campionat și pleacă cu buzunarele pline. Asta blochează accesul tinerilor noștri, care fără ajutor nu pot scoate capul.
De ce nu mai antrenează Gabi Balint
Ai avut rezultate interesante în cariera de antrenor, printre altele ai reușit promovarea cu CSU Craiova. De câțiva ani nu mai antrenezi. Este o paranteză sau un punct final?
Pe lângă faptul că vreau să trăiesc mai liniștit, departe de tensiunea băncii tehnice, au fost niște mizerii cu care m-am confruntat în activitatea mea de antrenor. Care mi-au provocat multă scârbă. N-aveau nicio legătură cu jocul, cu fair play-ul, cu cel mai bun să câștige.
Dar erai implicat.
S-au adunat destule care să mă facă să renunț. Sincer, chiar mi-a plăcut să antrenez. Și peste tot pe unde am fost am lăsat o amintire frumoasă. Cel puțin așa simt.