Publicat:
06.06.2025, ora 11:19
Actualizat: 06.06.2025, ora 11:19
- Dominique Antognoni este un ziarist român care de peste 3 decenii este stabilit în Italia, la Milano, și scrie despre Serie A.
- El descrie pentru publicul GOLAZO.ro provocările lui Cristi Chivu în noua sa funcție, de antrenor al marelui Inter.
- Ce se întâmplă în club, de ce e Inter sub presiune, ce dedesubturi l-au adus pe Cristian pe bancă?
Rewind. Decembrie 2024, stadionul San Siro. Ca în fiecare seară înainte de începerea meciurilor Interului, Cristian Chivu iese pe holul tribunei întâi și fumează liniștit. Liniștit și oarecum ascuns, pentru că în principiu nu prea se poate.
Era mereu prezent, chiar dacă nu mai antrena la Inter Primavera de câteva luni. Îi plăcea enorm să vadă cum joacă echipa lui Inzaghi. Cui nu-i plăcea?
De fiecare dată îl găseam în exact același loc. Pentru a ajunge la masa presei, care se află la etajul al doilea, vrei, nu vrei, dai nas în nas cu el. Ne opream mereu să stăm de vorbă.
De ce nu a antrenat Chivu în Serie B?
Era suficient de abătut. Motivul? Voia să antreneze în Serie B. „De fiecare dată mă contactau, uneori și câte patru echipe în același timp. Vorbeam, discutam despre tactică, după care își cereau scuze spunându-mi că nu am experiență. Și alegeau pe altcineva. Cum să preferi unul de 72 de ani?!”.
Vedeai că era deznădăjduit. Restul zilelor le petrecea mai mult așteptând să sune telefonul sau alergând în parcul din fața casei noi, în zona City Life. „Sunt cu chirie, cum să cumperi casă cu meseria asta? Azi ești aici, mâine cine știe”. Din fericire și-a păstrat apartamentul.
Avusese o discuție și cu Ajax, când se vorbea despre Graham Potter antrenor, iar clubul îi propusese să vină ca secund. La fel și cu Farioli, numai că italianul nu a vrut să îl ia cu el, preferând staff-ul cu care lucra de ani de zile.
Într-o seară i-am propus lui Chivu să îi fac o listă cu toți tehnicienii din Serie B care sunt aleși pentru a înlocui un antrenor și care rezistă doar două-trei luni. „Data viitoare, la negocieri le arăți numele și le spui: ok, eu nu am experiență. Dar uitați-vă cei care antrenează de ani de zile. Cât stau la o echipă? Zece meciuri și îi dați afară”.
Nu am mai reușit să vorbim din două motive. Primul, de la 1 ianuarie s-a dat o lege care interzicea să fumezi până și pe scările stadionului. Iar apoi, știți cu toții, a fost angajat de Parma.
Cine știe ce-or gândi acum directorii sportivi și proprietarii cluburilor din Serie B. Chivu nu avea experiență pentru a juca cu Cosenza, acum pare să o aibă pentru a înfrunta Real Madrid și Juventus.
Patronii lui Inter, zgârciți și cu ochii pe profit
Evident, Cristian nu este prima soluție, ci doar cea de avarie. Și ajunge la Inter în cel mai negativ moment al clubului din ultimii ani, dar în același timp într-o situație cu care gruparea nerazzurra nu se mai întâlnise de decenii: a devenit unul din marile cluburi ale lumii, iar în Italia domină prin rezultate și organizare. Vă aduceți aminte când Milan și Juventus făceau legea, pe teren și ca putere politică? Acum domină Inter.
Domină, dar din păcate clubul este foarte „zgârcit”. Fondul de investiții Oaktree a sărit în sus de bucurie când a văzut cifrele din Champions, de unde Interul a adus acasă 200 de milioane: 130 de la UEFA și 70 din bilete. Pe ei nu îi interesează mult câștigarea campionatului, ci banii.
Ca să dăm un exemplu: între a câștiga titlul în Italia și a ieși în sferturi din Champions, ei aleg oricând încasările din UCL. Meciurile cu Bayern și Barcelona au adus 50 de milioane. Iar Oaktree „vede” numai partea financiară. Sunt investitori, nu fani.
Fabregas nu era potrivit
Întorcându-ne la Chivu, alegerea lui este una necesară. Și aici încep greșelile clubului. Surprinzător, nu au reușit să se orienteze către un alt antrenor când au aflat de oferta lui Al Hilal făcută lui Inzaghi.
Fabregas era oricum și el o soluție de urgență, fără mult sens, dar puteai să „vinzi” numele și istoria sa ca jucător (Chelsea, Arsenal, Barcelona). Un an și jumătate la Como nu este de ajuns, dar spaniolul a știut cum să se prezinte în fața presei, câștigând multe puncte. Vorbește numai și numai despre tactică, ceea ce în Italia, după cum știți, place enorm.
Fabregas nu s-a putut elibera de la Como. Între altele, proprietarii clubului, frații Hartano, sunt cei mai bogați din întreaga Serie A: îi puteți găsi mereu în clasamentul primilor o sută din lume. În lumea fotbalului, numai mexicanul Carlos Slim este mai „cotat” (deține clubul Real Oviedo).
Oricum, Fabregas nu era pe stilul Interului: practică un fotbal tehnic, în timp ce Inzaghi avea un stil mult mai aproape de filozofia nerazzurra, adică forță, agresivitate, decizie, scântei și pragmatism. Să nu uităm că Inter a primit un singur gol în cele opt meciuri din prima fază a competiției europene (la Leverkusen, în minutul 90, după o fază la care a fost ofsaid).
Inzaghi, dezamăgit de lot
Interul „moștenit” de Cristian Chivu este foarte aproape de modul în care el înțelege fotbalul. Este unul din motivele pentru care Marotta a decis să îl abandoneze pe Fabregas: ar fi fost nevoie de multe achiziții, pentru că sistemul de joc este absolut opus față de cel al lui Inzaghi și al lui Chivu.
Pentru club, Cristian are și avantajul că nu va avea curajul să ceară mulți jucători noi: Inzaghi a decis să plece pentru că în fiecare an i se vindeau fotbaliști importanți și în schimb nu venea mai nimeni. După care clubul nu îl apăra când veneau criticile.
Simone nu mai dorea o altă vară unde să vadă cum pleacă unii și nu vin alții. Anul trecut, pentru a da un singur exemplu, Inter a cheltuit doar 12 milioane, luând un portar de rezervă (Martinez) și doi jucători veniți gratis (Taremi și Zielinski).
Echipa care a jucat finala din Champions a costat doar 130 de milioane, din care 30 au fost cheltuiți pe Pavard. E impresionant, nu?
„Ce transferuri? Fii mulțumit că te-am adus”
Alegerea lui Chivu este dictată și de acest aspect. Marotta o să îi spună cam așa: „Nu te poți plânge. Te-am adus la Inter, trebuie să fii deja mulțumit”. Ce ar putea să răspundă Cristian? Ați ghicit: nimic.
Surprinde mult cum Inter nu a reușit să găsească o soluție la înălțime, fără să vrem să îl subevaluăm pe Chivu. Marotta a spus dintotdeauna că preferă să plătească foarte bine un antrenor decât să cumpere cinci jucători fără să ai certitudinea că vor da randament.
Dacă vă gândiți, este o filozofie de care ar trebui să se țină cont și în România. Garanția este antrenorul, inutil să speri în jucători.
Oricum, la Inter ceva se va face. Este nevoie de doi atacanți, poate chiar trei dacă Taremi va fi vândut. Correa a plecat deja (în sfârșit), Arnautovic nu are mari șanse să semneze un nou contract (are 36 de ani și mai ales e greu de păstrat după ratarea de la un metru în minutul 95 al meciului decisiv împotriva lui Lazio).
S-ar fi făcut oricum ceva, având în vedere vârsta multor jucători. Dar Inzaghi a simțit că nu i se va pune la dispoziție un lot pentru a lupta din nou pentru Champions și campionat. Marotta probabil că nici el nu mai era foarte sigur să continue cu Simone, așa că a preferat să gliseze.
Chivu, progres sau risc?
Așa că depinde cum vrem să privim situația: Chivu face un pas mare sau riscă să plătească erorile clubului?
Pentru că Inter, care părea clubul perfect până acum trei săptămâni, demonstrează că a greșit totul în ultimele zile. Atmosfera este sumbră și nimeni nu mai era obișnuit cu așa ceva. Pentru prima oară în ultimii cinci ani, Interul nu va porni ca marea favorită în lupta pentru titlu.
Mai este de văzut și cum va reacționa publicul. Pentru că Simone reușise să creeze o atmosferă cum nu se mai văzuse vreodată pe San Siro. Exista o simbioză totală între echipă și fani, ceva nemaivăzut. Numele lui era cel mai “urlat” când crainicul stadionului înșira numele jucătorilor.
Oricum, despre asta va fi timp să vorbim. Astăzi să îi urăm baftă lui Cristi și, mai ales, să ne amuzăm gândindu-ne la cei din Serie B care nu aveau încredere în el. La Reggiana nu era bun, la Inter da!
Interviu cu Chivu realizat la Milano în mai 2024
Citește și
