- Antrenorul alege să sară direct la cel mai înalt nivel după patru luni la profesioniști. A salvat Parma. Poate salva și Inter
La 44 de ani, Cristi Chivu se pregătește să semneze cu Inter Milano, să devină antrenorul vicecampioanei Italiei, vicecampioanei Europei. Și, mai important decât orice pentru el, antrenorul echipei iubite.
În februarie, a debutat la profesioniști în noua carieră. Doar patru luni mai târziu, e gata să facă un pas uriaș înainte. Să lupte de la retrogradare la titlu. La titluri.
De la o formație preluată spre sfârșitul sezonului la alta pe care o va antrena încă de la început. Totul se schimbă radical.
Chivu nu refuză Inter. Provocare uriașă. Găsește o echipă prăbușită
Nu a fost prima opțiune la Inter, nici a doua. Cesc Fabregas a refuzat pentru a continua la Como. Patrick Vieira a spus „Nu” și a rămas la Genoa.
Chivu nu prelungește cu Parma. Va accepta oferta lui Inter. Pentru că doar la nerazzurri s-a gândit. Inima lui e nerazzurra.
Riscă mult să treacă după o experiență atât de scurtă și atât de diferită la o asemenea misiune, provocare.
Găsește un vestiar afectat psihic, o echipă care voia patru trofee și nu a cucerit niciunul.
- În ianuarie, Inter a pierdut Supercupa. A condus-o cu 2-0 pe Milan, dar a fost învinsă, 2-3.
- În aprilie, a pierdut și Cupa Italiei, în semifinale. A avut 1-1 după tur și s-a prăbușit la retur, încă o dată cu Milan: 0-3!
- În mai, a pierdut și Serie A. Mult timp lider, dezamăgire la sfârșit. Locul 2, după Napoli.
- În ultima zi a lunii mai, s-a predat șocant în finala Ligii Campionilor: 0-5 cu PSG!
Și, peste toate, descoperă o echipă care tocmai și-a pierdut antrenorul. Pe Simone Inzaghi.
Chivu a riscat și la Parma. Putea să eșueze la debut. A câștigat
Totuși, Chivu a riscat mult și la Parma. A debutat la profesioniști în noua meserie cu o echipă aflată într-o situație critică, mult mai dificilă decât e Inter acum.
O formație distrusă psihic, care nu mai câștigase din decembrie 2024, căzută sub linia retrogradării.
Putea să eșueze, să nu reușească să salveze Parma, să pice cu ea în Serie B. Ar fi fost o lovitură teribilă la startul său ca antrenor.
Nu a eșuat. A reușit tot ce și-a propus. A refăcut mental jucătorii, le-a redat încrederea și, împreună cu ei, cu stilul său, cu tactica lui, a câștigat. I-a oferit Parmei altă șansă în Serie A.
Mondialul Cluburilor i-ar putea oferi siguranță la început. „Sferturi” cu City?
Chivu riscă și pentru că, înainte de perioada de pregătire pentru viitorul sezon, trebuie să treacă testul Mondialului Cluburilor.
Parma nu îi va interzice această șansă, va rezilia mai devreme contractul antrenorului - care expiră în mod normal pe 30 iunie.
Dar e posibil să nu fie chiar rău la Mondial. Deși jucătorii sunt obosiți, după un an epuizant, poate ieși bine în turneul din Statele Unite.
Inter nu are o grupă grea. Adversari: River Plate, Urawa Red Diamonds și Monterrey. Nu e imposibil locul 1 în această serie.
Poate trece și de „optimi”, față în față cu Fluminense sau Borussia Dortmund.
De acolo, traseul se complică mult: probabil cu Manchester City, în „sferturi”. Și cu Bayern ori Atletico în semifinale.
Și dacă ar atinge „sferturile”, ar fi un început care să-i dea siguranță.
Chivu-Inter, cea mai clară alegere. Ce are în plus față de Stramaccioni
Chivu nu poate refuza Inter, oricât de mare ar fi riscul. Iubește clubul, e parte din sufletul său. E clubul vieții.
A jucat ultimii șapte ani ai carierei pe „Giuseppe Meazza”, cei mai performanți, cu cele mai multe trofee și cu vestita „triplă” Serie A-Cupa Italiei-Liga Campionilor, în 2010, alături de Jose Mourinho.
La Inter a crescut și ca antrenor, la juniori, cucerind titlul cu Primavera.
E alegerea cea clară, cea mai așteptată.
Îi va fi greu, se va confrunta cu probleme mari în primul sezon.
Nu poate uita exemplul Andrea Stramaccioni. Acesta a trecut de la Inter Primavera la prima echipă, a avut întreg sezonul 2012-2013 și a încheiat campionatul pe locul 9.
A fost demis și, de atunci, cariera sa a căzut de la un an la altul, de la un club la altul. Udinese, Panathinaikos, Sparta Praga, Esteghlal Teheran, Al-Gharafa. Tot mai jos.
Diferența: Stramaccioni avea 36 de ani când a devenit antrenor principal la Inter.
La 44 de ani, Chivu are mai multă experiență. Are și experiența de jucător, unul mare, pe care Stramaccioni nu putea să o aibă, pentru că nu a jucat fotbal, doar a antrenat.
Și Cristi mai are legătura cu Inter, inexistentă la Stramaccioni.
O relație puternică, profundă, care nu se rupe atât de ușor.
A riscat, dar a făcut bine că a riscat. Poate ajunge dintr-o dată sus de tot.